Metoda de conservare a patrimoniului de interes national prin
iradiere
Metoda este aplicabila obiectelor de natura organica ce constituie patrimoniu
mobil si este o alternativa ecologica, eficienta si cu randament foarte
mare, la metodele chimice de conservare.
Echipamentele necesare aplicarii sunt plasate in institutul de cercetari
IFIN HH si constau in:
- instalatie de iradiere;
- sistem dozimetric;
- laborator de microbiologie.
Iradierea actioneaza simultan asupra tuturor factorilor biologici ce degradeaza
lemnul, pielea, pergamentul, textilele, hartia etc (insecte, mucegaiuri,
bacterii), fara a afecta proprietatile materialelor. Totodata, in obiectele
tratate nu ramin reziduuri care sa pericliteze sanatatea operatorilor,
restauratorilor, vizitatorilor sau sa altereze spatiul de expunere.
Obiectele tratate nu devin radioactive.
Randamentul si eficacitatea metodei de conservare prin iradiere este net
superior prin:
- durata tratamentului este de ordinul orelor sau zilelor - se pot trata
simultan obiecte care totalizeaza un volum de citiva mc;
- se pot trata obiecte de dimensiuni mari, maximum fiind 2,5 x 2 m;
- eficacitatea este maxima si uniforma indiferent de configuratia sau
dimensiunilor obiectului;
- obiectele pot fi tratate chiar in ambalajul in care au fost transportate,
evitandu-se orice degradare prin manipulare;
- tratamentul se efectueaza la temperatura ambienta;
- pot fi tratate obiecte compozite (din diverse materiale) fara a fi necesara
dezmembrarea lor;
- metoda de conservare prin iradiere indeplineste exigentele deontologice
ale Uniunii Conservatorilor pentru obiecte de patrimoniu; in acest sens
initiatorii acestei metode au fost premiati, in urma unor proiecte importante
cu unele muzee de renume din tara;
- dupa tratament, nu exista nici o contraindicatie sau alte restrictionari;
de altfel metoda se aplica in mod curent pentru sterilizarea dispozitivelor
medicale (seringi de unica folosinta, tifon, dializoare renale, instrumentar
chirurgical etc.), cat si pentru desinfectia unor alimente;
- metoda este cunoscuta si extinsa in Europa, SUA, China; in Franta si
Cehia, exista instalatii dedicate tratarii obiectelor de patrimoniu de
interes national si international (mumia lui Ramses de ex. a fost astfel
tratata la Grenoble in anii '80), obiecte ale patrimoniului muzeistic,
obiecte de arta, colectii sau trofee cinegetice etc;
- metoda poate fi utilizata la tratarea materialelor din care urmeaza
a fi confectionate sau restaurate obiectele de patrimoniu si care pot
contine agenti biologici distructivi.
Noi apreciem ca jumatate din reusita unei restaurari constituie desinfectia
corecta a obiectului de restaurat.
Oferta noastra reprezinta o metoda rapida, eficienta, garantata, fara
riscuri pentru conservator si restaurator si totodata mult mai putin costisitoare
decit oricare din metodele clasice.
Tehnologia de conservare prin iradiere aplicata la restaurarea
muzeelor bucurestene AMAN si SEVEREANU
In cazul patrimoniul cultural mobil, activitatea de conservare-restaurare
se concentreaza de regula pe stoparea actiunii factorilor de degradare,
precum si pe refacerea integritatii obiectelor. Activitatea este desfasurata
de catre specialisti atestati in conservare / restaurare. Piesele tratate
pot fi expuse in conditii de muzeu, fara riscul de a se degrada in continuare
sau de a infecta alte piese din acelasi spatiu expozitional.
In cazul patrimoniului cultural fix, in urma restaurarii se urmareste
in plus si refacerea functionalitatii cladirii. Din aceasta cauza activitatea
este cu mult mai complexa. Ea este incredintata unor firme de constructii
care de regula nu beneficiaza de specialisti in conservare. Sarcina conservatorilor
/ restauratorilor este ingrata, pentru ca nu sunt implicati nemijlocit
si au mai curind rol de supraveghetori sau diriginti de santier.
Restaurarea muzeelor Aman si Severeanu, incredintata firmei Aedificia
Carpati, a constat din interventii interioare si exterioare cladirilor
cu refacerea structurii de rezistenta, a hidroizolatiei, a tencuielii,
a sistemului de alimentare cu apa, a sistemului de incalzire, a sistemului
de canalizare, a usilor si ferestrelor, a mobilierului si a decoratiilor
interioare. Ambele cladiri au valoroase piese de lemn – lambriuri,
usi, parchet etc. Multe piese sunt nedemontabile. Conservarea si restaurarea
acestora a pus probleme deosebite ca urmare a dimensiunilor individuale
si a volumului total: usile din stejar au ~3m inaltime; lambriurile –
panouri mixte din stejar si brad, au dimensiunile semnificative ~4 x 1,5m;
volumul total a fost de ~15 m3. Solutia tehnica clasica –
gazarea in camere speciale, nu a fost posibila pentru ca nu exista camere
omologate si cu aviz de mediu de asemenea dimensiuni.
Solutia - unica solutie sigura - a fost tratarea prin iradiere la IRASM.
Ea a fost sugerata de expertul angajat de Muzeul Municipiului Bucuresti
– prof. dr. Florica Berinde, iar detaliile actiunii au fost convenite
impreuna cu conservatorii muzeului. Tratamentul a fost aplicat in luna
aprilie - inainte de perioada de zbor a insectelor. S-au folosit doze
absorbite de pina la 5 kGy. Dozimetrele au fost plasate in punctele de
minim si de maxim ale cimpului de iradiere. S-a utilizat sistemul dozimetric
cu etanol-clorbenzen, trasabil la unul din laboratoarele de referinta
din Uniunea Europeana - HDRL RISO, Danemarca. Pentru a preveni recontaminarea
si vatamarea pe parcursul transportului, majoritatea pieselor au fost
iradiate in ambalaje speciale. Pina in luna iulie cind era prevazut inceputul
restaurarii pieselor de lemn, acestea au fost adapostite in IRASM in conditii
de curatenie identice cu cele dintr-un depozit farmaceutic.
|